Fum, multa veselie, o boxerita dragastoasa venita si ea in mijlocul prietenilor si senzatia de protectie intre zidurile primitoare ale unui adapost secret ce pare a te transpune intr-o lume total diferita de “cea de sus”.
Am coborat scarile gonita de frigul ce se asternuse peste Capitala noastra inca avida de viata de noapte. Era a doua oara cand ma refugiam cautand distractia in spatele impunatoarelor blocuri din zona Unirii-bd. Dimitrie Cantemir, “Pe Baricade”. Terasa imi amintea de atmosfera unei sarbatori in care baierele dispar si strainii devin prieteni. Acum era prima data cand descoperam ce se ascunde dedesubtul acesteia.
Intre ziduri colorate, in mijlocul prietenilor si simtind Ska , fac cunostinta cu Mimi, prajitura casei, parca gandita sa dezghete zambetul de pe fetele amortite de frigul serii. Aceasta, o ingenioasa improvizatie culinara a celor care au gandit “Baricadele” ca un loc in care se te retragi pentru a regasi atmosfera gastii, poate fi experimentata in bucataria oricarui doritor de desert cald si satios.
“Vine Mimi! O vrem pe Mimi!” striga toata masa si deodata, pe o farfurie generoasa isi face aparitia un colac rumen si innobilat cu zahar vanilat si scortisoara. “Aoleu, cum sa mancam atat? O prajitura ar trebui sa aiba niste dimensiuni … rezonabile, tipice”, e primul gand care-mi vine in minte. Ii intep invelistul tare cu furculita si deodata se revarsa caramelul fierbinte ce se imbiba intr-un aluat ca plastelina. Caramelul nu este singura surpriza pe care Mimi ne-o rezerva, in el scaldandu-se si topindu-se o cantitate generoasa de pere, portocale sau piersici.
Dulceata caramelului este potolita de gustul acrisor al fructelor, iar aroma ambelor devine mai subtila prin combinatia cu aluatul cald.
Mimi este o prajitura ce n-ar trebui ratata, indiferent daca va straduiti s-o redati in propriile bucatarii (dupa ce ati adunat gasca pentru distractie) sau v-ati decis sa apareti “Pe Baricade”, tot pentru o seara de neuitat intre prieteni.