Descoperite in jurul anului 3000 i.H, condimentele au atras prin ritualuri de vrajitorie sau cotidiene precum purificarea sau imbalsamarea (mirul sau scortisoara, in cazul egiptenilor), pentru aromarea si conservarea mancarurilor, cu scop afrodisiatic sau curativ, pentru parfum sau pentru prepararea otravilor.

            Cele mai importante condimente ale lumii antice erau susanul, nucsoara, mararul, usturoiul, ceapa, lamaita, sofranul, menta si sena. In ceea ce priveste folosirea condimentelor in uleiuri si parfumuri, existau un numar de 7 uleiuri sfiinte: uleiul de Libia, uleiul de cidru, tuatu, nemnen, sefth, heknu si uleiul de festival.

            Un important izvor ce ne ofera informatii cu privire la comertul cu mirodenii este Biblia, mentionandu-se inca din Vechiul Testament comertul cu condimente, balsam si mir in zona Sumeriei. Si in Noul Testament apar mentiuni cu privire la condimente (trupul lui Hristos acoperit cu mirodenii), iar in Cantarea lui Solomon este evidentiata folosirea lor ca afrodisiace.

            Referintele biblice amintesc de existenta senei si a scortisoarei in Orientul Mijlociu, insa acestea nu creste pe acele meleaguri, ci tocmai in China, India, Ceylon sau coasta Malabar. Dupa cum si Herodot mentioneaza, fenicienii, renumiti navigatori, inconjurasera continentul african, asadar, este evident ca inca din acea perioada era bine pus la punct comertul cu mirodenii.

            Drumul mirodeniilor, asa cum este mentionat in Biblie, pare a porni din Orientul Indepartat (China, India) spre Golful Persic, Arabia si Egipt. De altfel, Drumul Matasii este cunoscut ca fiind foarte vechi.

Istorici precum Herodot, Theophrastus, Strabo  mentioneaza Arabia drept centrul lumii antice in ceea ce priveste comertul cu mirodenii. Pe seama procedeului de cules a senei existau diverse mituri, pe care unii istorici le demoleaza insa considerandu-le invetate pentru a creste pretul pentru condimente.