In anul 1500 i.Hr oamenii au inceput sa consume alune, hrean si stafide. Unele dintre cele mai iubite arome, ciocolata si vanilia dateaza tot din acea perioada. Dupa 300 de ani viata oamenilor a fost indulcita si mai mult odata cu descoperirea zaharului.

            Oamenii au inceput sa prepare muraturi in anul 1000 i.Hr. Tot in acea perioada s-a inceput cultivarea piersicilor si a rosilor.

            Varza a inceput sa fie cultivata in anul 600 i. Hr.

            Cu 500 de ani i.Hr, oamenii au observat ca pot prepara carnea in diverse moduri, cum ar fi carnatii.

            In sec al V-lea i.Hr, fantezia oamenilor s-a materializat in prepararea produselor de patiserie si a aperitivelor. Tot in acea perioada, oamenii au descoperit beneficiile otetului, pe care-l foloseau fie pentru asezonare, fie ca topping.

            Cu un secol mai tarziu, oamenii au inceput sa consume banane si sfecla. Domesticirea curcanului si consumul carnii sale a venit cu 200de ani i.Hr. Tot in acea perioada, oamenii au descoperit savoarea data de sparanghel.

            Oamenii au inceput sa consume gutuie in anul 65 i.Hr.

            Populatia sumeriana consuma paine de porumb. Se cultivau palmierii, iar dintre fructe se consumau mere, caise, cirese, smochine, pepeni, pere, prune. Sumerienii de asemenea cultivau ceapa, usturoi,laptuci, varza, castraveti, morcovi, fasole, mazare, condimente (menta, coriandru, mustar, rozmarin, chimen). In mod curios, maslinele si strugurii nu era atat de populare.

Se cresteau oi, (animale foarte importante), rate si gaste si se vanau gazele, pasari si caprioare. Carnea se consuma uscata, afumata, sarata, prajita, fiarta sau la gratar.

Fructele erau conservate in miere, iar merele de obicei erau uscate.

Tot in Mesopotamia s-au descoperit trufele.

Egiptul Antic

Se presupune ca civilizatia egipteana s-a format in jurul anului 3100 i.H. Despre obiceiurile culinare si modalitatile de administrare a alimentelor in Egiptul Antic, avem informatii de la istorici sau din desenele gasite in piramide.

Egiptenii aveau propriile metode de conversare a alimentelor, precum si obiceiuri specifice de servire a mesei si de petrecere a timpului liber.
            Cereale, care reprezentau totodata si moneda de schimb, in sistem de barter, erau pastrate in  silozuri chiar si ani, inundatiile pe Nil producand un exces de grane care erau folosite pentru a hrani constructorii de sisteme de irigatii si pe cei de piramide.

Legumele si fructele erau uscate, pentru a fi conservate.

Carnea de peste si pasare  erau uscate la soare (12 000 iHr), iar peste, care reprezenta alimentatia soldatilor, mai era conservat in sare.

Desenele din piramide ne stau marturie cu privire la banchetele organizate in Egiptul Antic, chiar daca scrierile istoricilor nu consemneaza existenta acestor petreceri. In Vechiul Regat, acestea lua forma unor adunari de familie, iar in Noul Regat, gazdele se bucurau si de prezenta prietenilor si cunoscutilor. Faraonul organiza banchete oficiale. In cadrul acestor evenimente se serveau multe fructe si legume, carne din abundenta, miere. Bauturile erau consumate in onoarea zeitei Hathor (zeita frumusetii, dragostei si a muzicii). Taranii in schimb, sarbatoreau Noul An si cateva sarbatori religioase. Sexele se amestecau doar la mesele in familie.

Pentru divertisment, gazda delecta oaspetii cu muzica, acrobatii si povestiri. Ca fapt inedit, femeile aveau asupra lor flori de lotus pentru parfum si un recipient de grasime parfumata pe cap, ce se topea in decursul serii, parfumand purtatoarea.

Carnea era oferita in semn de sacrificiu, de ofranda. Vanatul era un sport practicat de cei avuti. Totodata, s-a incercat domesticirea unor specii de animale salbatice.

Cei instariti serveau trei mese pe zi, in care se regaseau legumele, vanatul, ouale si carnea de vita. Diversitatea meniului era un semn de bogatie. In schimb, alimentatia zilnica pentru egipteanul obisnuit cuprindea doua mese formate din: bere, paine si ceapa (de dimineata), legume fierte, paine si bere, vanat (seara). Berea, a carei munca de productie era realizata de catre femei si painea faceau parte din meniul tuturor. Preotii si nobilii aveau la dispozitie insa 40 de sortimente de paine.

Se mai consumau untul si lactatele, acestea fiind usor de obtinut. La desert se serveau fructe –in special struguri-, smochine si pepene.

Elita folosea tacamuri din aur si alabastru, iar oamenii de rand tacamuri din metal.

Datorita credintei ca defunctul isi continua viata intr-o alta lume, mortii erau ingropati cu mancare pentru a se asigura hrana in viata de apoi.

Unele ingrediente i-au fost accesibile prin cules, dar pentru altele omul a trebuit sa deprinda indeletnicirea cultivarii lor, devenind astfel agricultor. Pentru alimentele de origine animala, omul a trebuit sa invete sa creasca si sa ingrijeasca animalele domestice, sa pescuiasca si sa le vaneze pe cele salbatice.

Cu 800 000 de ani i.H, omul a invatat sa controleze si sa foloseasca focul, un pas deosebit de important pentru viata umana.

Cea mai usor de procurat a fost bineinteles apa, omul trebuind doar sa descopere in apropiere un izvor sau o sursa de apa dulce. Asezarile umane s-au format in imprejurimile acestora, tocmai pentru a facilita accesul la acest element indispensabil vietii. Asadar, putem spune ca apa si implicit, gheata, au fost primele ingrediente la indemana omului.

Dupa cum bine stiti, apa poate fi si sarata, asadar omul a inceput astfel extractia de sare, pe care a folosit-o si ca moneda de schimb. De altfel, cele mai vechi schimburi economice erau bazate pe trocul cu sare.

Omul a gasit de asemenea in apa si o sursa de hrana, mai precis pestii si crustaceele.

Colindand prin tinuturile in care s-a stabilit, omul a descoperit ouale, ce puteau proveni de la pasari sau reptile, ciupercile si insectele, pe care a invatat sa le prepare astfel incat sa le poata consuma. A reusit sa deosebeasca speciile si soiurile comestibile si a stiut apoi sa-si aleaga hrana potrivita.

            Omul a inceput sa cultive orezul, graul, meiul si migdalele.

            Asadar, pana in anul 10 000 i. Hr, oamenii erau culegatori, vanatori, se ocupau cu pescuitul si faceau primii pasi in agricultura, prin cultivarea cerealelor. Tot in aceasta perioada, in Japonia de astazi, apare olaritul. Treptat, agricultura va inlocui vanatul.

Cultivarea cerealelor aduce cu sine faina si implicit, coacerea painii si producerea berii. Omul constata ca legumele si carnea pot fi preparate si sub forma de supa.

            In epoca de piatra sunt domesticite urmatoarele animale: oaia, cainele, capra, porcinele si bovinele.

            Tot in aceasta perioada, omul descopera lintea si merele.

            Cu 7000 ani i.H, omul descopera fisticul, leguminoasele si alunele. Dupa aceasta perioada, aprox 5000 i.H, omul va incepe sa cultive porumb,  laptuci, broccoli, castraveti, cartofi, ardei, avocado si cartofi. De asemenea, omul incepe sa prepare vin si sa se dedice apiculturii, aparand astfel si mierea. Tot in aceasta perioada, omul incepe sa cultive masline si sa prepare ulei din acestea.

Omul incepe sa consume laptele si sa prepare iaurtul.

Dupa 1000 de ani, apar varietati de paine, precum pita so focaccia. Tot atunci, omul incepe sa cultive pepenii si citricele.

Desi pare o gustare moderna, fiind foarte populara, mai ales cand ne relaxam in fata ecranului, iata ca popcornul dateaza inca din anul 3600 i.H.

Tot in acea perioada sunt domesticite gainile si omul descopera ceapa, usturoiul, condimentele si smochinele.

In anul 2838 i.H sunt descoperite semintele de soia, iar in 2737 i.H, ceaiul.

Rata este domesticita in anul 2500 i.H, iar peste 100 de ani, mult mai tarziu decat pepenele rosu, omul descopera pepenele galben.