Vinul este astfel folosit ca ingredient in prepararea mancarii, pentru marinare sau pentru aromarea unei mese deja pregatite.

            Alegerea si folosirea vinului insa ar trebui sa urmeze niste reguli, tocmai pentru a da savoare mancarii si nu pentru a-i modifica intr-un mod nedorit gustul.

            In primul rand, vinul pentru gatit ar trebui sa fi asortat cu cel servit la masa.

            Desi vinul folosit la gatit poate fi de o calitate inferioara, nu alegeti un vin pe care in mod normal nu l-ati bea. De asemenea, evitati vinurile prea dulci sau prea acre.

            Cu cat prepararea unei mese dureaza mai mult, cu atat se va evapora din alcoolul continut de vin, ramanand aroma subtila.

            Nu adaugati prea mult vin fiindca aroma sa ar putea fi mai puternica decat cea a mancarii. Ar trebui sa i se acorde vinului timp sa se combine cu ingredientele, de acea nu-l adaugati inainte de servire, ci in momentul in care preparati efectiv felul de mancare. De asemenea, asteptati 10 minute si gustati inainte de a adauga o cantitate in plus.

            Vinul ramas intr-o sticla mai poate fi pastrat in frigider maxim 2 saptamani, iar daca este schimbat intr-o noua sticla si sigilat, poate rezista chiar si o luna.

            Pentru prepararea puiului, folositi vin alb.

            Vinul rosu poate fi folosit la prepararea carnii rosii.

            Vinul rosu puternic poate fi folosit pentru supele de radacinoase, pentru ciorba de vita sau pentru sosurile rosii.

            Pentru supa de fructe de mare sau pentru bouillabaisse, puteti folosi vinul alb uscat. Acesta mai poate fi folosit pentru prepararea pestelui, a fructelor de mare, a carnii de pasare, de porc sau vitel precum si a sosurilor usoare sau cremoase.

            Vinul alb dulce este o alegere potrivita pentru desert.

            Vinul uscat, tare poate fi folosit la prepararea supelor de legume sau cea a pasarilor.

            Pentru prepararea felurilor de mancare ce fac parte din bucataria regionala, folositi un vin de-al locului.

            Celebra bautura a purtat aceasta denumire pana in cea de-a doua jumatate a secolului XIX, cand piata bauturilor a fost acaparata de whisky-ul scotian, de o calitate inferioara, fortandu-i pe producatorii irlandezi si americani sa moifice denumirea in “whiskey”, deosebindu-si astfel marfa si implicit, calitatea ce o insotea.

            Astazi, termenul de “whisky” desemneaza bauturile originare din Scotia, Tara Galilor, Canada si Japonia, iar cel de “whiskey” cele din Irlanda si Statele Unite.

            Cam aceasta este povestea celor doua categorii de bauturi. Iar daca v-ati intrebat de unde vine denumirea de “scotch”, ei bine, ganditi-va la whisky-ul scotian si veti gasi raspunsul.